Vali
Nume: Valentin Aldea
Vârstă: 24 ani
Limbi străine: Spaniolă > Engleză > Franceză
Kilometri la bord în 2010: ~ 4800
Următorul vis ciclist: Ötztaler Radmarathon
Stai în trena mea pe Facebook
Probabil că n-am fost chiar un talent înnăscut al ciclismului. A trebuit să trec peste o serie lungă de vânătăi până să ajung să controlez eficient bicicleta. Dar nu m-am oprit niciodată, și nici nu cred că mă voi opri prea curând. Pe măsură ce pasiunea a crescut, a venit prima cursieră, apoi primul full suspension. Fac tot posibilul să n-o neglijez pe nici una. Urmăresc mereu știrile despre ciclism și noile tehnologii și tendințe în domeniu. Mi-am consiliat foarte mulți prieteni la cumpărarea unei biciclete noi. Îmi doresc un titan Lynskey, full polished, care mi-a luat ochii. Cât despre mașină, apelez la ea doar atunci când se impune cu adevărat.
Într-o zi, într-o tabără de perfecționare în alpinism, un coleg, auzindu-mă pronunțând câteva cuvinte în spaniolă, mi-a spus că știe o agenție de turism care are nevoie urgentă de un ghid montan. Am avut astfel norocul să descopăr o meserie care, în opinia mea, îmbină utilul cu plăcutul: ghid pentru turiști. De atunci, din 2004, și până în prezent, am colaborat cu agenții de renume din țară. Fie că a fost vorba de turiști individuali, fie de grupuri de 30-40 de persoane, în cea mai mare partea a cazurilor, au părăsit România cu zâmbetul pe buze.
În 2009 am obținut licența în Drept la Universitatea din București iar acum mă dedic celei de-a doua facultăți, de studii economice.
Mircea despre Vali: În septembrie se împlinesc 10 ani de când îl cunosc pe Valentin și aproape 5 de când pedalăm împreună. Sunt sigur că următorii 10 ani vor fi și mai plini de aventuri și realizări cicliste, în special pe teritoriul României, dar și peste granițe. Până la urmă, am absolvit același liceu, eram împreună când am participat la primul concurs de cross country și prima dată pe Transfăgărășan tot împreună ne-am cățărat. Portalul www.romaniabybike.com reprezintă încă unul dintre ciclo-proiectele de succes a cărui fundație am pus-o împreună.
Unul dintre citatele mele favorite: “Every time I see an adult on a bicycle, I no longer despair for the human race.” – H.G. Wells
Mircea
Nume: Mircea-Ștefan Racoviceanu
Vârstă: 24 ani
Limbi străine: Engleză > Franceză > Germană
Kilometri la bord în 2010: ~ 5200
Următorul vis ciclist: Ötztaler Radmarathon
Stai în trena mea pe Facebook
Eram bătrân când am învățat să merg pe bicicletă – la 14 ani, într-o vacanță de vară petrecută la o mănăstire de călugări. După 2 săptămâni de călărit zi și noapte un Pegas vechi, mi-am fracturat mâna stângă. Apoi am pierdut o zi întreagă din cauză că a trebuit să merg la spital. La 19 ani mi-am cumpărat primul calorifer pe două roți. De atunci am mai schimbat câteva biciclete. Merg prin traficul din București aproape zilnic – deci practic un sport extrem. Familia mă sprijină în inițiativele cicliste – obținerea sprijinului a fost defapt primul sport extrem practicat. Prietena mea a devenit pe parcurs o ciclistă convinsă și bate țara în lung și în lat cu noi. Când o să strâng 10.000 de euro o sa îmi cumpăr un Cervelo. Nu am carnet, nici mașină, și nici nu îmi doresc.
De când mă țin bine în șa, am sărit întotdeauna în sprijinul celor care promovează mersul pe bicicletă și orice altă activitate ecologistă, pentru că iubesc natura, muntele și bicicleta. Începând cu 2007, am participat în fiecare an la Marșul Veloruționarilor și îmi propun ca de acum înainte să mă implic și mai mult în activitatea ONG-urilor de profil, prin proiectul Romaniabybike. Încă de la 19 ani am coordonat grupuri de până la 35 de oameni în cadrul proiectelor europene pentru tineret la care am participat, atât pe plan național cât și internațional. În 2008 am absolvit Facultatea de Științe Politice a Universității din București, am lucrat aproximativ 3 ani ca editor pentru Șapteseri, am colaborat cu o grămadă de ONG-uri, iar în 2008 am urmat un stagiu de 6 luni la Centrul European pentru Limbi Moderne, din Graz, Austria – și mi-a fost greu să iau decizia de a pleca din țară.
Vali despre Mircea: L-am cunoscut pe Mircea la liceu, dar multă vreme nu am știut că împărtășește pasiunea mea pentru ciclism. Abia mai târziu, vorbind pe Yahoo Messenger, am aflat că m-a „invidiat“ încă din clasa a X-a pentru că ai mei mă lasau să vin cu bicicleta la școală. Din al doilea an de facultate am început să pedalez mai serios și, din acel moment, mi-a fost tovarăș în multe ture. Având experiență ca ghid turistic și montan, visam demult să fac și circuite cicliste, așa că a fost suficient ca Mircea să zică „De ce nu…?”, ca să mă implic pe deplin în acest proiect.
Unul dintre citatele mele favorite: “People like to travel: that is why the grass is greener over the fence. Our natural means of travel is to put one foot in front of the other. The bicycle seduces our basic nature by making walking exciting. It lets us take 10-foot strides at 160 paces a minute. It is not only how fast you go – cars are faster and jet planes faster still. But jet-plane travel is frustrating boredom – at least the car gives the pictorial illusion of travel. Cycling does it all – you have the complete satisfaction of arriving because your mind has chosen the path and steered you over it; your eyes have seen it; your muscles have felt it; your breathing, circulatory and digestive systems have all done their natural functions better than ever, and every part of your being knows you have traveled and arrived.”
John Forester, Effective Cycling
